Ștefan Pongrácz
Date personale
Născut	~ 1583 Vințu de Jos
Decedat	7 septembrie 1619 Cașovia
Cauza decesului	tortură
Cetățenie	Principatul Transilvaniei
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	preot
Venerație
Venerat în	Biserica Romano-Catolică
Beatificat	1 noiembrie 1904, papa Pius al X-lea
Canonizat	2 iulie 1995, Košice (Slovacia), papa Ioan Paul al II-lea
Sărbătoare	7 septembrie
Apartenența	Ordinul iezuit
Sfinți
Modifică date / text

Ștefan Pongrácz (n. ca. 1583, Vințu de Jos, Principatul Transilvaniei - d. 7 septembrie 1619, Cașovia) a fost unul din cei trei martiri iezuiți uciși la Cașovia, în contextul disputelor confesionale din secolul al XVII-lea, din timpul Războiului de Treizeci de Ani.

A fost canonizat în 2 iulie 1995 de papa Ioan Paul al II-lea.

Este sărbătorit pe 7 septembrie, ziua martiriului său.

Biografie

Născut în familia nobiliară maghiară Pongrácz la Vințu de Jos, Ștefan și-a făcut studiile la Cluj, în Transilvania, înainte de a intra în Compania lui Isus. A urmat cursul de filosofie la Praga (1605-1608) și, după un an de studii suplimentare la Ljubljana (Slovenia), a fost profesor la colegiul din Klagenfurt, în Austria (1609-1611). Trei ani de studii de teologie la Universitatea din Graz (1612-1615), în Stiria (Austria) l-au pregătit pentru preoție. În 1615 a fost hirotonit preot catolic la Graz.

Pongracz a fost mai întâi director al colegiului și predicator la Homonna (astăzi Humenné, în Slovacia), unde, la cererea guvernatorului de Kassa (actualul Košice), András Dóczy, a servit drept păstor al micii comunități catolice din acest oraș cu largă majoritate calvină. Această regiune, situată în partea orientală a Imperiului Habsburgic, era instabilă și teatru al unor conflicte interetnice și religioase (între calviniști și catolici).

Făcându-și exercițiile spirituale împreună cu Marko Krizin (sau Križevčanin), un preot croat, în iulie 1619, Pongracz se afla într-un sat din apropiere de Saros când a aflat că, sub pretextul unei răzvrătiri a catolicilor la Košice, armata calvinistă a lui Gábor Bethlen, principe al Transilvaniei, comitea exacțiuni. Împreună cu însoțitorul său croat și un alt iezuit, Melchior Grodziecki, s-a întors, în mare grabă, la Košice, pentru a-i susține pe catolici.

Cei trei preoți au fost arestați la 3 septembrie 1619. Lăsați fără apă și fără hrană mai multe zile, ei au fost torturați în mod sălbatic. S-a încercat să-i facă să renunțe la „religia tiranilor” (credința catolică a Habsburgilor). Melchior Grodziecki și Marko Križevčanin au murit la 7 septembrie. Ștefan Pongrácz le-a supraviețuit vreo douăzeci de ore. În urma rănilor suferite, a murit la 8 septembrie.

Venerare

La aflarea morții celor trei preoți, chiar și protestanții din Košice au fost șocați: preoții, cunoscuți pentru gentilețea lor, nu meritau acest tratament barbar. Vestea martirajului lor s-a răspândit rapid în toată țara. Cedând numeroaselor cereri venite de peste tot, principele Gabor Bethlen a acceptat să le fie acordată o înmormântare demnă. Cardinalul Petrus Pázmány (care, cu câțiva ani înainte, îl hirotonise preot pe Marko Križevčanin) a deschis o anchetă canonică. Ea s-a încheiat printr-o petiție făcută oficial, adresată papei Urban al VIII-lea, cerând ca venerarea publică a martirilor să fie autorizată.

La 1 noiembrie 1904, Ștefan Pongrácz, Melchior Grodziecki și Marko Križevčanin au fost beatificați de papa Pius al X-lea. Au fost canonizați la 2 iulie 1995, în timpul vizitei pe care papa Ioan Paul al II-lea a făcut-o la Košice. Sunt comemorați la 7 septembrie.

Note

Bibliografie

• N. Angelini : I beati Can. M. St. Crisino, PP. St. Pongrácz et M. Grodecz, Rome, 1904.