Astăzi, vrem să pătrundem în lumea captivantă a lui Țările Coroanei Sfântului Ștefan. Fie că vorbim despre istoria lui Țările Coroanei Sfântului Ștefan, despre impactul său asupra societății de astăzi sau despre posibilele sale aplicații în viitor, Țările Coroanei Sfântului Ștefan este un subiect care nu încetează să ne uimească. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele aspecte ale Țările Coroanei Sfântului Ștefan, de la origini până la implicațiile sale în viața de zi cu zi. Indiferent dacă ești un expert în subiect sau doar îi descoperi existența, te invităm să te cufunzi în acest univers fascinant și să descoperi tot ce ne oferă Țările Coroanei Sfântului Ștefan.
Țările Coroanei Sfântului Ștefan (maghiarăSzent István Koronájának Országai, A Magyar Szent Korona Országai, croatăZemlje krune Svetog Stjepana, slovacăKrajiny Svätoštefanskej koruny, germanăLänder der Heiligen Ungarischen Stephanskrone) a fost numele oficial al vechiului Regat al Ungariei în cadrul dublei monarhii Austro-Ungaria înființate în 1867. Numele neoficial era jumătatea ungară a Dublei Monarhii sau, din punctul de vedere al funcționarilor și juriștilor vienezi, Transleithania (în latină: „Țara de dincolo de Leitha“). Aceste țări constituiau partea sud-estică a Austro-Ungariei și aveau drept capitală regală Budapesta.
În timpul revoluției din 1848/1849, o parte considerabilă din nobilii maghiari au vrut să se rupă de stăpânirea habsburgică, ceea ce habsburgii au împiedicat cu ajutor rusesc. După aceea au urmat ani de rezistență pasivă în Ungaria până când, în urma conflictelor cu Prusia și cu Italia din 1866, slăbitul și vulnerabilul împărat al Austriei s-a văzut silit, în 1867, să-i facă Ungariei concesii substanțiale prin Compromisul austro-ungar: în principal, transformarea unitarului Imperiu austriac în dubla monarhie Austro-Ungaria. Prin această transformare, Ungaria a obținut ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867–1918.
Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în regiunile de limbă germană se numeau „jumătăți de imperiu” (Reichshälften); în regiunile de limbă maghiară, termenii și denumirile care conțineau „imperial” (Reich) erau evitate în măsura posibilităților. Funcționari și juriști au inventat termenii Cisleithania și Transleithania. Teritoriul Bosnia și Herțegovina, ocupat în 1878 și anexat în 1908, nu aparținea nici unuia dintre cele două state, ci administrat în comun. După unirea oficială a Transilvaniei cu Regatul Ungariei în 1867 – unirea fusese deja proclamată pentru prima dată în 1848/1849 – țările Coroanei maghiare cuprindeau: Regatul Ungariei, Regatul Croației și Slavoniei și orașul liber Fiume.
Țările croate (Dalmația, Slavonia și centrul Croației) sunt ușor de recunoscut în partea stângă a acestei hărți englezești de la 1726; teritoriul marcat „Romania” e, de fapt, Rumelia.
Austro-Ungaria cu Cisleithania (galben), Transleithania (roz) și Bosnia-Herțegovina (portocaliu), în D.H. Lange: Volksschul-Atlas. 1899
Cumpărat în 1465 de Monarhia Habsburgică, în 1526 cedat administrației coroanei maghiare, în 1779 Corpus separatum, în 1809–1815 parte din departamentul Adriatico (din Regatul Italiei, în cadrul Imperiului francez), recuperat de habsburgi în 1815, din 1867 oraș liber al coroanei maghiare, mai târziu comitat
^Serbische Wojewodschaft u. Temeser Banat. In: Heinrich August Pierer, Julius Löbe (Hrsg.): Universal-Lexikon der Gegenwart und Vergangenheit. 4. Auflage. Band 15, Altenburg 1862, p. 883 online