Wiki90.com

Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web

Scufundă-te în Wiki90, enciclopedia online care surprinde spiritul anilor 90. Cu un design care amintește de primele zile ale Internetului și un depozit bogat de cunoștințe, Wiki90 este portalul tău către nostalgie și învățare. Descoperă și retrăiește online momente emblematice dintr-o epocă de neuitat!

Antichitatea târzie

În lumea de astăzi, Antichitatea târzie este un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni. Fie pentru impactul său asupra societății, culturii, economiei sau în orice alt domeniu, Antichitatea târzie a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Antichitatea târzie, de la origini până la evoluția sa actuală, discutând implicațiile sale și posibilele dezvoltări viitoare. Nu contează dacă sunteți un student al materiei sau sunteți pur și simplu curios să aflați mai multe, acest articol vă va oferi o perspectivă completă și îmbogățitoare asupra Antichitatea târzie. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și cunoaștere!

Adunarea zeilor în Virgillius Romanus , codex din secolul al V-lea păstrat în Biblioteca Apostolică a Vaticanului

Antichitatea Târzie (cunoscută la nivel global ca Spätantike, Antiquité tardive sau Late Antiquity) reprezintă o perioadă de tranziție a Antichității spre Evul Mediu Timpuriu, cu localizare europeană-mediteraneeană și o periodizare relativă între secolele III-VII d.Hr., uneori extinsă la secolele II-VIII.

Henri-Irénée Marrou plasează Antichitatea Târzie în perioada 303-604, în timp ce Patrick J. Geary o consideră a fi în perioada 400-750 e.n.

Istoriografia de specialitate a încercat să dea un răspuns la întrebarea dacă perioada Imperiului Roman târziu trebuie considerată în mod esențial o „perioadă de declin” a Antichității și de naștere a unui „Ev Mediu întunecat”.

Note

  1. ^ Introducere în studiul antichității târzii
  2. ^ Henri-Irénée Marrou (1904 - 1977) a fost un istoric francez, specialist în domeniul creștinismului primitiv și al filosofiei istoriei.
  3. ^ Henri-Irénée Marrou, Biserica în antichitatea târzie (303-604)
  4. ^ Patrick J. Geary (n. 1948) este un istoric american, specialist în istorie medievală.
  5. ^ Patrick J. Geary: Merovingienii. Europa înainte de Carol cel Mare

Bibliografie

  • Henri-Irénée Marrou, Biserica în antichitatea târzie (303-604), traducere de Roxana Mareș, 349 pagini, Editura Universitas-Teora, București, 1999; ISBN 973-601-921-7
  • Nelu Zugravu, Antichitatea târzie, 154 pagini, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2005; ISBN 9737603168
  • Cristian Olariu, Ideologia imperială în antichitatea târzie, 193 pagini, Editura Universității din București, București, 2005.
  • Ovidiu Mureșan, De la antichitatea târzie la amurgul evului mediu. Ediția a 3-a, 160 pagini, Editura TODESCO, Cluj-Napoca, 2007, ISBN 978-973-7695-25-3
  • Patrick J. Geary, Before France and Germany: The Creation and Transformation of the Merovingian World, Oxford University Press, 1988
  • Patrick J. Geary: Merovingienii. Europa înainte de Carol cel Mare, 248 pagini, traducere de Popa-Gorjanu Cosmin, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009, ISBN 978-973-8966-98-7
  • Cronica ilustrată a omenirii, Vol. 5 - Antichitatea târzie, Imperiul Carolingian, Evul Mediu timpuriu (313-1204), 360 pagini, Editura Litera, 2011, ISBN 978-973-675-899-7
  • Andrea Sterk, Monahul-episcop în Antichitatea târzie, traducere de Dragoș Dâscă, Editura Ecclesiast, 2012