Wiki90.com

Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web

Scufundă-te în Wiki90, enciclopedia online care surprinde spiritul anilor 90. Cu un design care amintește de primele zile ale Internetului și un depozit bogat de cunoștințe, Wiki90 este portalul tău către nostalgie și învățare. Descoperă și retrăiește online momente emblematice dintr-o epocă de neuitat!

Ardere pe rug

În acest articol vom aprofunda subiectul Ardere pe rug, care a câștigat relevanță în ultimii ani datorită impactului său asupra diferitelor aspecte ale societății. Din Ardere pe rug a fost subiect de dezbatere și analiză în diverse domenii, inclusiv politică, economie, știință și cultură populară. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Ardere pe rug, precum și influența acestuia asupra lumii de astăzi. În plus, vom explora posibilele implicații viitoare ale Ardere pe rug și posibilele soluții care au fost propuse pentru a aborda provocările pe care le ridică. Pregătește-te să te scufunzi într-o analiză profundă și completă a Ardere pe rug!

Arderea cavalerului de Hohenberg împreună cu servitorul său, în faţa zidurilor oraşului Zürich. Ei fuseseră condamnaţi pentru sodomie.

Arderea pe rug a fost o pedeapsă aplicată, în special în Evul Mediu, celor acuzați de vrăjitorie sau erezie. Execuția celor condamnați la moarte consta prin arderea lor de vii pe rug constituit dintr-o grămadă de lemne.

Această metodă de execuție la moarte a fost aplicată din Evul Mediu timpuriu până în ultima perioadă a acestei ere (secolul al XV-lea–secolul al XVI-lea). Sentința era dată de inchiziție, fiind astfel executați cei învinuiți de vrăjitorie sau erezie. Dacă osânditul recunoștea vinovăția faptei sale, atunci călăul îl strangula înainte de aprinderea rugului sau i se legau saci cu praf de pușcă pentru a simula focul Sodomei care, după Biblie, ar fi ars sub o ploaie de foc.

În India

Arsul pe rug a fost practicat până în secolul al XIX-lea, fiind arse frecvent văduvele împreună cu cadavrul soțului decedat. Această moarte a văduvei care își urma benevol soțul era considerată o faptă eroică; totuși, se presupune că văduva era obligată să accepte acest ritual barbar. Cu toate că din anul 1829 această practică este interzisă prin lege, se relatează că și în prezent se mai practică acest ritual în unele regiuni din India.

În Transilvania

Principalele acuzații ce le erau aduse "vrăjitoarelor" din Ardeal erau legate de îmbolnăvirea copiilor sau de distrugerea căsniciilor prin magie. Arderea pe rug a apărut aici în timpul lui Mihai Apafi I. Unul dintre cele mai lungi procese a durat trei ani, având loc în zona Sibiului. Mai târziu, procesele au fost interzise de către Maria Tereza, deși există posibilitatea ca acestea să fi continuat.

„Am auzit, de la bietul meu tată răposat, că, odată, într-o noapte, pe când erau culcați, doi gândaci negri s-au urcat pe mâna lui. Pe unul, care i s-a urcat pe picior, l-a strivit mama mea și așa a pocnit, de parcă cineva ar fi strivit o alună veche. Pe celălalt, însă, care, după cum se cuvine să se știe, era pe pieptul ei, tatăl meu l-a aruncat pe pământ. Din acea clipă, mama mea, de fiecare dată, o bănuia pe doamna Ehrlinger și, de câteva ori, a calificat-o în public, pe stradă, ca vrăjitoare” - Paulus Albert

Persoane cunoscute arse pe rug

Referințe

  1. ^ „Vânătoarea de vrăjitoare, de la motivele aberante la metodele de tortură | Historia”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ http://www.sibiul.ro/download-pdf/stiri-locale-sibiu/cronica-neagra-a-sibiului_6340.pdf

Legături externe