Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web
În lumea de astăzi, Balinț, Timiș este un subiect care a căpătat o mare relevanță datorită impactului său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, Balinț, Timiș a fost subiect de studiu și dezbatere de către experți din diverse discipline. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte legate de Balinț, Timiș, de la evoluția sa în timp până la influența sa asupra culturii populare. În plus, vom analiza rolul pe care Balinț, Timiș îl joacă astăzi în viața oamenilor și proiecția sa în viitor.
Balinț | |
— sat și reședință de comună — | |
Monumentul eroilor | |
Balinț (România) Poziția geografică în România | |
Coordonate: 45°48′44″N 21°51′13″E / 45.81222°N 21.85361°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Timiș |
Comună | Balinț |
Altitudine | 119 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 468 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 307005 |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Balinț este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.
În 1510, existau satele Alsó-Balyncz și Felső-Balyncz (în traducere: Balințul de Sus și Balințul de Jos). Un fapt interesant este că în secolul al XVI-lea, între satele actuale Balinț și Cutina, exista și un sat numit Moszkva (în 1510 a fost numit Moskwa). În 1604, trupele imperiale au învins forțele conduse de Ștefan Bocskai și Gabriel Bethlen în apropierea satului. Conducătorul trupelor auxiliare turcești a fugit până la Timișoara purtând doar o cămașă, iar Bethlen a traversat râul Bega în timpul fugii. În 1717, satul avea douăzeci de case. În 1739, trupele generalului imperial Lentulus au incendiat satul în timpul vânătorii de bandiți. Din 1883, aici a fost primul solgăbirău-șef evreu din Ungaria, Hirschl Béla. În 1899, a fost înființată o farmacie în sat. La începutul secolului al XX-lea, locuitorii se ocupau cu agricutura, iar pădurile de stejar ale Tezaurului de pe malul Begăi erau prelucrate de o fabrică de mobilă și cherestea cu abur. La marginea satului, în 1903, au fost așezate 30 de familii maghiare reformate, în mare parte din Bodo, iar în 1909 au fost colonizați și alți maghiari (Újbálinc - Balințul Nou). Din 1880, a aparținut comitatului Caraș-Severin fiind reședință districtului Béga.
În 1910, din cei 1354 de locuitori, 760 erau români, 467 maghiari și 111 germani; din punct de vedere confesional, 519 erau ortodocși, 334 erau reformați, 251 erau greco-catolici, 200 erau romano-catolici și 40 erau evrei.
În 2002, erau 614 locuitori, dintre care 479 români, 67 țigani și 55 maghiari, 490 ortodocși, 84 greco-catolici și 44 reformați.
Recensământ | Etnie | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
An | Locuitori | Români | Maghiari | Germani | Alții | |||
1880 | 860 | 624 | 96 | 140 | - | |||
1910 | 1354 | 760 | 467 | 111 | 16 | |||
1930 | 1186 | 761 | 328 | 78 | 19 | |||
1977 | 862 | 751 | 93 | 12 | 6 | |||
2002 | 614 | 479 | 55 | 4 | 76 |