În lumea de astăzi, Ferdinand al II-lea al Portugaliei este un subiect care interesează un număr mare de oameni. Fie datorită relevanței sale în societate, fie datorită impactului asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, Ferdinand al II-lea al Portugaliei continuă să genereze dezbateri și discuții în diferite domenii. De la origine până la posibilele sale consecințe, Ferdinand al II-lea al Portugaliei a menținut interesul academicilor, experților și publicului larg. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Ferdinand al II-lea al Portugaliei, analizând importanța acestuia, implicațiile și evoluția sa în timp.
Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha (n. 29 octombrie1816 – d. 15 decembrie1885) a fost regele consort al Mariei a II-a a Portugaliei, de la căsătoria lor în 1836, până la moartea ei în 1853. Pentru a respecta legea portugheză, numai după nașterea copilului lor în 1837 a fost numit Ferdinand al II-lea al Portugaliei. A fost regentul fiului său Petru al V-lea din 1853 până în 1855. La naștere a fost un prinț german, aparținând Casei de Saxa-Coburg-Gotha.
Conform legislației portugheze, soțul unei regine care domnește ar putea primi titlul de rege după nașterea unui copil din acea căsătorie (acesta a fost motivul pentru care primul soț al reginei, Auguste, Duce de Leuchtenberg, nu a deținut niciodată titlul de rege). După nașterea viitorului rege Pedro al V-lea al Portugaliei, Ferdinand a fost proclamat regele Dom Fernando al II-lea.
Deși Maria a II-a era cea care deținea puterea, cuplul regal a format o echipă bună și împreună au rezolvat mai multe probleme în timpul domniei Mariei a II-a. Regele a jucat un rol foarte important în istoria politică portugheză, domnind el însuși în timpul sarcinilor soției sale.
În cele din urmă, Maria a II-a a murit ca urmare a nașterii celui de-al unsprezecelea copil al lor. Domnia lui Fernando al II-lea s-a încheiat dar și-a asumat regența Portugaliei în perioada 1853-1855 în timpul minoratului fiului său, regele Pedro al V-lea.
Ultimii ani
În 1869 el a respins oferta de a-și asuma tronul Spaniei. Mai târziu, Fernando al II-lea s-a căsătorit cu cântăreața de operă Elisa Hensler, contesă de Edla.
Fernando al II-lea a fost un om inteligent, modern și cu idei liberale. A fost adeptul picturilor în acuarelă, a gravurilor și a ceramicii. A fost președintele Academiei Regale de Științe și Arte, Lord Protector al Universității din Coimbra și Marele Maestru al Rosicrucienilor.
În 1838 a construit în apropiere de Sintra, Palatul Național Pena, o fantezie sălbatică arhitectură într-un stil eclectic plin de simbolism, care ar putea fi comparat cu Castelul Neuschwanstein al regelui Ludwig al II-lea al Bavariei. Și-a petrecut ultimii ani în acest castel împreună cu cea de-a doua soție, primind marii artiști ai vremii.
Căsătorii și descendenți
Fernando al II-lea s-a căsătorit cu Maria a II-a, regină a Portugaliei, fiica regelui Dom Pedro al IV-lea (și, de asemenea, împăratul Dom Pedro I al Braziliei). Mai târziu, după decesul Mariei, el s-a căsătorit la Lisabona, la 10 iunie 1869, cu actrița Elisa Hensler (1836-1929), numită Gräfin von Edla, cu care nu a avut copii.
Ferdinand și Maria au avut 11 copii:
Pedro al V-lea al Portugaliei (16 septembrie 1837 - 11 noiembrie 1861); a succedat mamei sale ca Pedro al V-lea, rege al Portugaliei.
Luís I al Portugaliei (31 octombrie 1838 - 19 octombrie 1889); i-a succedat fratelui său ca rege al Portugaliei.
Infanta Maria (4 octombrie 1840 - 4 octombrie 1840)
Infantele João (16 martie 1842 - 27 decembrie 1861); a fost Duce de Beja; a murit de holeră în 1861.
^Sora lui Anton Hensler, copil al lui Jean Conrad Hensler (Röschitz, c. 1797 – Viena, 14 aprilie 1872) și a soției acestuia, Josephe Hechelbacher (Wallerstein, c. 1805 – după 1872). Bunicii paterni au fost Michael Hensler și Katharina Prauneis și bunicii materni au fost Karl Hechelnbacher și Theresia Schretzmayer.
^Ea a avut o fiică numită Alice Hensler (Paris, 25 decembrie 1855 – Lisabona, Benfica, 18 iunie 1941), al cărei tată a fost necunoscut. S-a căsătorit la Lisabona la 30 septembrie 1883 cu ofițerul marin Manuel de Azevedo Gomes (1848-1907) cu care a avut copii