Wiki90.com

Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web

Scufundă-te în Wiki90, enciclopedia online care surprinde spiritul anilor 90. Cu un design care amintește de primele zile ale Internetului și un depozit bogat de cunoștințe, Wiki90 este portalul tău către nostalgie și învățare. Descoperă și retrăiește online momente emblematice dintr-o epocă de neuitat!

Limba gujarati

În lumea de astăzi, _Limba gujarati__ a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Indiferent dacă _Limba gujarati__ este o figură iconică, un concept fundamental sau o dată semnificativă, importanța sa transcende granițele și culturile. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de _Limba gujarati__, de la impactul său asupra societății până la influența sa asupra istoriei. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să înțelegem cum _Limba gujarati__ a modelat lumea noastră și rămâne relevantă astăzi. Acest articol își propune să ofere o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare despre _Limba gujarati__, invitând cititorul să reflecteze și să aprofundeze în sensul și relevanța sa în viața de zi cu zi.

Limba gujarati
ગુજરાતી
Pronunție
Vorbită înIndia
Regiunistatul Gujarat
Număr de vorbitori50 milioane (2007)
Sistem de scriereAlfabetul gujarati (derivat din devanagari)
Clasificare
Limbi indo-europene
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în India:
ISO 639-1gu
ISO 639-2guj
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
guj
Răspândire în lume
Răspândirea geografică a limbii gujarati
Răspândirea geografică a limbii gujarati
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba gujarati (ગુજરાતી Gujarātī ) este o limbă indo-ariană nativă din statul Gujarat din India. Alfabetul limbii este asemănător scrierii devanagari, dar fără linia orizontală care unește partea superioară a literelor.

Referințe

  1. ^ Mikael Parkvall, Världens 100 största språk 2007 (Cele mai vorbite 100 de limbi în 2007), în Nationalencyklopedin
  2. ^ Marius Sala Limbile lumii - Mică Enciclopedie Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, pag. 102-103