Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web
În acest articol, vom explora în profunzime lumea fascinantă a lui Max Planck. De la origini și până la relevanța sa astăzi, ne vom cufunda într-o analiză exhaustivă care ne va permite să înțelegem pe deplin importanța lui Max Planck în diverse aspecte ale societății. Prin cercetări ample, vom examina impacturile, beneficiile, provocările și soluțiile posibile ale acestuia, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu completă și îmbogățitoare a Max Planck. În plus, pe parcursul acestui articol, vom afla despre mărturii, studii de caz, date statistice și opinii ale experților, care ne vor permite să ne lărgim perspectiva și să obținem o viziune cuprinzătoare asupra Max Planck.
Max Karl Ernst Ludwig Planck (n. , Kiel, Confederația Germană – d. , Göttingen, Germania sub ocupație aliată) a fost un fizician german, fondator al mecanicii cuantice. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918, „ca apreciere a serviciilor pe care le-a adus la progresul fizicii prin descoperirea cuantelor de energie.”
A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff, iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta el a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.
În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit „Lichtquante” (cuante de lumină, termenul quanta provine din latină, însemnând „cât de mult”, cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive (v.si Constanta Planck).
În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei și a temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ - se numesc Planckiene.
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)