Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web
Acest articol va aborda subiectul Sărăturile Diniaș, care a căpătat o mare relevanță în ultimii ani datorită impactului său asupra diferitelor zone ale societății. De la apariția sa, Sărăturile Diniaș a trezit un interes din ce în ce mai mare în rândul specialiștilor și al publicului larg, devenind un subiect de dezbatere și reflecție constantă. Pe parcursul acestui articol vor fi analizate diferite aspecte legate de Sărăturile Diniaș, precum originea, evoluția, implicațiile și perspectivele de viitor ale acestuia. De asemenea, vor fi explorate diferitele opinii și poziții cu privire la Sărăturile Diniaș, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.
Sărăturile Diniaș | |
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | România • Județul Timiș |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Timișoara |
Coordonate | 45°38′58″N 21°02′27″E / 45.64944°N 21.04083°E |
Suprafață | 4 ha |
Înființare | 1995, declarat în 2000 |
Modifică date / text |
Sărăturile Diniaș alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip pedologic) situată în județul Timiș, pe teritoriul administrativ al comunei Peciu Nou.
Aria naturală cu o suprafață de 4 hectare se află în partea central-vestică a județului Timiș și cea sud-estică a satului Diniaș, în apropierea sud-vestică de municipiul Timișoara și este străbătută de drumul județean (DJ519A), care leagă localitatea Peciu Nou de Sânmihaiu Român.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și reprezintă o zonă de câmpie (sol sărăturos supus studierii proprietăților bilogice, fizice, chimice și mineralogice; mlaștini sărăturate) ce adăpostește o mare varietate de floră halofilă specifică sărăturilor.
Printre speciile de plante prezente în rezervație se află pătlăgina (Plantago maritima), pelin (Artemisia santonica), lobodă sălbatică (Atriplex tatarica), căpriță (Atriplex littoralis), codițucă (Myosurus minimus), trifoi frăguț (Trifolium fragiferum), floare-de-leac (Ranunculus pedatus), ghizdei (Lotus augustissimus) sau albăstrică (Aster tripolium).
În arealul rezervației (în mlaștinile sărăturate care se formează primăvara) vegetează o algă (cyanobacterie) cunoscută sub denumirea populară de cleiul pământului (Nostoc commune).
|