Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web
În acest articol vom analiza impactul Viezure asupra societății contemporane. Viezure a fost subiect de dezbatere și studiu de ani de zile, iar influența sa rezonează în toate domeniile vieții moderne. Printr-o abordare multidisciplinară, vom examina diferitele fațete ale Viezure și relevanța sa astăzi. De la impactul său asupra culturii populare până la implicațiile sale asupra economiei globale, Viezure continuă să fie un subiect de interes pentru cadre universitare, experți și publicul larg. Pe parcursul acestui articol, vom explora implicațiile și provocările pe care Viezure le prezintă în lumea de astăzi, oferind noi perspective și reflecții asupra acestui fenomen.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Viezure Fosilă: Pleistocen mijlociu–prezent | |
---|---|
Bursucul (Meles meles) | |
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Mammalia |
Ordin: | Carnivora |
Familie: | Mustelidae |
Gen: | Meles |
Specie: | M. meles |
Nume binomial | |
Meles meles (Linnaeus, 1758) | |
Răspândirea geografică a bursucului | |
Modifică text |
Viezurele sau bursucul (Meles meles, Linne, 1758) este un mamifer omnivor din genul Meles, familia Mustelidae. Se hrănește cu fructe, semințe, larve, gasteropode, ouă (furate din cuiburile păsărilor ce cuibăresc la sol) etc.
Este mare amator de porumb, pe care îl îngrămădește în vizuină în cantități de până la 50 kg de știuleți. În general, toamna își face provizii, iarna având o activitate foarte redusă; grăsimea pe care o câștigă toamna îi asigură în iernile mai blânde supraviețuirea chiar și fără rezervele din vizuină.
Spre deosebire de alte animale și mai ales de vulpe, viezurele este un animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar și la 2 metri sub pământ, cu galerii lungi, de 7–8 m, au prevăzute încăperi separate pentru locuit, pentru provizii și pentru excremente, acestea din urmă fiind periodic astupate și înlocuite cu altele noi. Mania viezurelui pentru curățenie este folosită uneori de vulpe, care, pentru a obține o vizuină nouă fără efort, se "ușurează" de câteva ori la intrarea vizuinii viezurelui, făcându-l să se mute (atât timp cât nu este prinsă). De altfel, simpla instalare a unei vulpi în apropiere determină mutarea viezurelui, care nu suportă duhoarea grea ce apare în zona unui adăpost de vulpi.
Viezurele are circa 56 până la 90 cm lungime și coada de aproximativ 11,5 - 20,2 cm. Este ușor de recunoscut după aspectul îndesat, botul alungit și, mai ales, dungile albicioase care merg de la bot spre coadă. Totuși, desenul blănii este destul de variabil. Are o inteligență uimitoare și un curaj remarcabil.
Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea mult de adulți, decât prin mărime. Viezurele trăiește cam 15 ani. Mormăie și pufăie când este atacat, plânge (țipă) când este prins - similar iepurelui.
Masculul trăiește izolat, căutând femela doar în perioada de împerechere (iulie-august) și părăsind-o imediat după împerechere. Doar mama poate fi văzută, de primavara până toamna, cu puii după ea.
Viezurele petrece cea mai mare parte din iarnă într-o stare de somnolență, la fel ca ursul. De regulă, dormitează de pe la sfârșitul lui noiembrie și până pe la începutul lunii martie.
Carnea de bursuc este consumată în anumite regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, fără a fi un obicei generalizat. Șunca afumată de bursuc era cândva la mare căutare în Anglia, Țara Galilor și Irlanda. Anumite părți ale bursucului au fost folosite în trecut pe post de leacuri populare.
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca nefiind amenințată cu dispariția.