Wiki90: Enciclopedia stilului anilor 90 pe web
Acest articol va aborda subiectul Elegie din diferite perspective, pentru a oferi o viziune amplă și completă asupra acestei probleme. Vor fi analizate aspecte istorice, culturale, sociale și științifice legate de Elegie, cu scopul de a oferi cititorului o imagine de ansamblu detaliată și îmbogățitoare. Vor fi explorate diferite opinii și abordări pentru a încuraja reflecția și dezbaterea, cu intenția de a extinde cunoștințele și de a promova o înțelegere mai profundă a Elegie. Prin acest articol ne propunem să oferim o viziune globală și îmbogățitoare care invită la reflecție și gândire critică.
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Elegia (cuvânt ce provine din limba greacă și înseamnă „cântec de doliu”) este o specie a genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte.
Elegia este considerată muza durerii. La început poezia este scrisă în distih exprimând jalea-distihul elegiac. Mai târziu a început să exprime sentimente complexe. În secolul al XX-lea, totuși, elegia tinde să dobândească un caracter filosofic.
Trăsăturile principale ale elegiei sunt:
Elegiile pot fi clasificate astfel: erotice, filosofice, religioase sau patriotice.
Reprezentanți din literatura universală: Johann Wolfgang Goethe („Elegia de la Marienbold”), Aleksandr Pușkin („Elegia”), Francesco Petrarca („Consoliera”), Rainer Maria Rilke („Elegiile din Duino”), Alphonse de Lamartine.
Reprezentanți din literatura română: Grigore Alexandrescu („Adio”, „La Târgoviște”), Vasile Alecsandri („Steluța”), Tudor Arghezi („Cenușa visărilor”), Mihai Eminescu („Melancolie”, „O, mamă”), Lucian Blaga („Gorunul”).